lecţia de culoare

verde crud tăiat de tuşe negre

sub întruparea a doi ochi singulari

încărcaţi cu semicercuri multiple

descopeream o lume fără oameni.

undeva,

foi de jurnal ars în desiş

salivau întru perfecţiune.

tristeţile mature copleşeau obrajii reumatici

buzele nevrotice muşcau din aerul cald

în lumina prea albă

dedublarea îmi înşela făgăduinţele

un respiro grav imprima în ceruri ani şi ani

acasă

asemenea unui second

camera plină până la refuz cu fel de fel de toate

respira greoi aerul umed al cernelei albastre.

cu răbdare şi timp

găseai ascunse în perne tari

ilustraţii de basme iluzorii.

vitrinele,

galerii de portrete a porţelanuri joviale

contrastau alăturea păpuşilor ruseşti

la oglindă,

fastul acelor costume îşi regăseau rolurile în scenete improvizate.

gesturile mele recunoşteau momente în delir

pluteam deasupra încăperii

când muzica se oprea brusc

decădeam în prăpăstii goale

de trei ori

bat de trei ori în lemn

cumpăna se crapă în cioburi mărunte

amalgam lipit în globul de cristal

atârn preludiul momentului în rame scrobite

klaus

nu-mi lua plăcerea de a îndrăgi cuprinsul tău

în bratele mele tentaculare

diferenţele dintre noi despart conştiinţe inoxidabile.

e vremea ascultării şi complacerii

când le va veni timpul

vei ştii că versurile n-au fost cu crezare.

doar lentoarea din noi poate opri clipa

în globuri de sticlă arsă pe margini

al tău loc tresare sub întruparea-mi

doi molozi de pământ

modelaţi în aur.

U.A.D

promisiunile tacite îşi au avantajul de a nu-şi cunoaşte eşecul

această maximă avea să îmi fie pelerina

perioadei cuprinsă a doua zerouri precedate de cifre pare.

fiecare zi urma un vechi ritual strămoşesc

trebuia,

îmi amintesc cu uşurinţă

să mă încred în cele sfinte.

la margine de drum

doar vântul tare pedepsea deşertăciunile

preaplinul minţii îngheţa timid licărele colegilor mei

bucatele,

le împărţeam frăţeşte

de teama de a nu-mi rămâne prietene

expo 2

Mica familie se strânse în jurul galeriei orange

Draperiile crează în fundal linii verticale
deosebit de rigide şi fixe.

Lucările exprimă stări diverse între privitori şi privit.

Un tur de la stânga la dreapta şi impresiile zboară
pe paginile ziarelor cu titluri de neînţeles
nume variate îşi fac loc.

Salutări din alte vremi
la loc de cinste
în altarul artei găsite într-un târziu.

gand condensat

Când gândurile se încolăcesc în mintea chinuită de frig şi ger…cutreieri câmpii de verde însorit şi cald, cu albastru senin presărat pe perdeaua sa diafană de crini imperiali, hawaieni, deosebit de transparenţi. Şi speri în cuvântul sfânt ce îl cauţi în dicţionare googeliene, să îţi răspundă dacă visele se pot dezvălui şi dacă într-adevăr au o taină anume, numai a lor, despre care s-au scris atâtea rânduri de tuş negru, gri şi neutru.
Totuşi, linia orizontului se coboară fin deasupra pământului încenuşit de frunze mucegăite şi ridic mâna încet la fruntea plină de sudori, ei înşişi plictisiţi şi chinuiţi la rândul lor de frig şi ger. E iarnă afară şi sufletul culege melodii lălăitoare, bolnăvicioase, ca sufletul să se stoarcă de toate lacrimile ce le poate strânge într-o viată de om. Una, doua, trei, o sută douăzeci şi şase de lacrimi acoperă catifeaua grena şi perna suspină, mă mângâie şi îmi spune o poveste, colind de fulg argintiu, cules din barba moşului. Nu există şi nu exist. Îmi zbier în minte ca să mai pot respira, lumini de prieteni culeşi de pe trotuarele cartierului uitat la scara zet şi doi cu apartamente fumate în ghişee de vin oţelit şi taţii ce bat covoarele pe timp de zăpadă pură şi fină, ca puful salcâmului ce leagă anotimpurile între ele ca să nu ne simţim rupţi de lume, ca o continuare a aceluiaşi frig şi ger în fiece anotimp.Cărarea îmi face semn şi îmi aduce aminte de drum. E timpul să îmi iau paşii la goană şi să cutreier alte străzi bătătorite în calea lor de alte minţi luminate. Noroc cu ele, căci altfel aş înnota în întuneric, şi nu de frică ci de frig şi ger. Frig şi ger…
Poc poc, castanietele zboară în văzduh şi popcornu prinde viaţă, hop hop, viaţa e roz şi vată se mai găseşte la roata lui nenea cu mustăţi negre şi dese. Hai la vată roz, şi viaţă roz, gustă vata, gustă viaţa! Fin şi subtil, copilul îşi aşternu ghetele roase şi înmocleite de crema expirată luată din cămara veche. Aşa a auzit el că făcând asta el va exista şi atunci va ştii că dacă există cu adevărat viaţa e frumoasă şi roză şi atunci va gusta şi el cu adevărat vata lui nenea cu mustăţi negre şi dese. Fulgul pică la geam şi ghetele lucesc ieftin şi greţos în lumina lumânării!
E iarăşi frig şi ger şi parcă iarăşi nu mai există şi nu mai cred că a existat. Ce anume, ce faptă, ce viaţă, ce vată, ce gust, ce ger, ce frig?Nu-i nimic ruleta se învârte şi victoria e de partea mea. Literele şi cifrele îngheaţă de frig şi ger şi mă aşez cuminte în colţul meu, la loc de veghe şi nemurire. Şi visez la flori hawaiene, deosebit de frumoase şi de transparente, la mare caldş şi cer diafan. E frig şi ger şi nu mai îmi pasă! Nici că există, nici că va veni nici că va rămâne. Viaţa e roz şi are gust de vată pe băţ. Dulce şi fină. Dulce şi greţoasă. Neagră şi deasă ca mustăţile lui nenea cu maşina aceea cu roţi şi zgomot uruitor, ca o maşină de tocat…
Noaptea se lasă şi adulmec paşii de pe cărare. Au păstrat urma mea şi vechii ia-mi lăsat în urmă, cei de lângă îi privesc şi văd peste ei şi prin ei. Sunt imun, sunt infinit şi deosebit. Sunt invidiat şi privit, umilit şi aruncat. Călcat şi înjurat, ca eu şi ghetele mele negre şi greţoase nu mai cred că există şi nici că îi pasă. E frig şi ger şi plapuma plină de vise aşteaptă. La visări de mări îndepărtate, oameni-personaj şi ghirlande cu flori ca pentru cezari, cuceritori ai lumilor, ai lumii, ai pământului şi cerului de deasupra noastră, de sub noi şi din noi.
Privirea rămase blocată în tavanul lemnos, sculptat în piatră de un sculptor anonim. Încerc să-i traduc mişcările-i de geniu, traseele gândite în singurătatea sa…renunţ, e prea dificil şi pervers, e ca şi cum aş încălca intimitatea unui om ce nici măcar nu se identifică. Îmi spun că nu degeaba s-a declarat anonim. Probabil că era prea sătul de aşa zisa recunoştinţă a oamenilor. Cu ochi perfizi şi voci aşa zis calde. Buna ziua ce mai faceţi?

crinolină

tapete viu colorate cu motive domestice
de la miros de tomate la cutii de conserve miraculoase
subţiază trupul roz

veşmântul de voal bulinat sau înflorat
aminteşte de coapse fine pline atlete
zgomotul flecurilor răsună fără inhibiţii

în camera bucatelor aceeaşi ea
dizolvă sentimente
îndulceşte dimineţile şi ornează serile

aspră fină calmă alertă
răscoleşte sub ea suspine din cărţi celebre
numele atotcunoscut e rostit în şoaptă
şi adevărata sa chemare rămâne nerostită
căci al său chip ascunde secrete